SEABEAR / the ghost that carried us away

THE AVETT BROTHERS / I and love and you

e vorba de niste baieti care au construit ceva frumos, putin jucaus sau poetic in functie de directie, intim si picant. dupa ce au cucerit toate crasmele pe raza dintre asheville si portland, iata-i cum impung mainstream-ul

the Bethlehem beard corporation

SLOW CLUB / yeah so

HANNU / hintergarten

CONOR OBERST / outher south

6/10

cand conor rosteste cuvinte precum women, faces sau fantasy aduce incredibil de mult si frumos cu bob dylan. dar nu mai vreau sa vorbesc despre asta, pentru ca oberst a pierdut acel ceva din albumul lui solo de debut. pe langa faptul ca si-a pus vocea doar pe sapte piese de pe acest album (celelalte fiind absolut neglijabile si ridicole), iar doua sau trei sunt cu adevarat ceva (to all the lights in the window, big black nothing si white shoes). promisiunea lui de anul trecut a fost data uitarii, iar conor a devenit un fel de muzician indie la 30 de ani care se duce spre versuri imature, un fel de mascarada stilistica, amprenta unei cariere care, de fapt, a reusit un singur pas important – albumul lui solo de anul trecut.

cea mai proasta-proasta strofa
:::
Hey there, son of Adam
Hey there, daughter of Eve
Help me sing this tear gas riot song
For some fresh-faced police
They won’t even know what hit them
When they lift their Roman shades
And the people’s sun comes pouring in
On a brand new day

CHOIR OF YOUNG BELIEVERS / this is for the white in your eyes

via FELIX

HELLO WISCONSIN

THE UGLYSUIT / the uglysuit

8/10

fiecare minut de pe albumul de debut al americanilor din oklahoma suna cat se poate de familiar si calduros. ceva din the shins, nisipuri de la wilco si ceva din ascutita voce a lui conor oberst. nu se leaga atat de mult incat sa devina transcendent. high-flying atmosphere si uncommon mood.

M. WARD / hold time

8/10

m. ward este unul dintre acei sanguini trubaduri indie. nu ciripeste sau scheauna, ci doar aplica un reverb la vocea sa guturala si canta. il intereseaza finalitatea lucrurilor, dar nu depinde de ele. aduna frumusetea din jurul lui, are incredere in sine si pune totul pe hartie. detaliile pacalesc melodia intreaga.

benoit pioulard / temper

un ton trist, temperat, dar poate prea timid. desi versurile lui au o verbalitate foarte putin simtitoare si tot albumul este o demonstratie de galanterie deloc necesara, albumul are sens: sunete putine, neobisnuite, dar aferate, si un folk complex, mai mult decat simplu ornament. atmosfera incetosata si o serie de simboluri si afinitati, iar astea sunt destul pentru a spune ca temper este visator si literal. ori temperat, ori gratios, depinde de fiecare cum il percepe…

cocoanut groove

><

LITTLE JOY

><